Stilul acestui album aminteste de Queen I (Father To Son, The Loser In The End), dar elementul liric este mai pregnant, piesele avand o mai mare sensibilitate (White Queen, Nevermore). Contine doua piese rock foarte dinamice (Ogre Battle, The Fairy Feller's Masterstroke), o piesa luminoasa, cu un efect placut, dat de background vocals (Funny How Love Is) si o dezvoltare a temei din Seven Seas Of Rhye, de pe Queen I, cu acelasi nume. Punctul culminant este The March Of The Black Queen, o piesa complexa, care schimba mai multe linii melodice, intr-o constructie dinamica. Inceputul acestui album este o prelucrare a unei teme de inspiratie medievala, Procession.
Urmatorul album: Sheer Heart Attack.
Inapoi la prezentare.
Inapoi la meniu.