Oare?!... Am avut, de curand, "surpriza" sa gasim, navigand pe Internet, site-ul Operei Romane din Timisoara, care, spun ei, a pus in scena un balet inspirat din viata si CARIERA (?!) lui Freddie, "Povestea unei cariere", pe muzica formatiei. Initiativa ni s-a parut laudabila si intentia noastra a fost sa-i facem o cronica favorabila... bineinteles, pana in momentul in care am accesat rubrica "De citit inainte de spectacol". Nu intelegem de ce aceasta prezentare, care serveste, poate, si de program al spectacolului, este scrisa pe un ton demn de presa de scandal. Ce legatura poate avea acest text cu cariera lui Freddie, asa cum se trambiteaza in titlu? Dupa o scurta propozitie despre activitatea formatiei, se continua cu un paragraf despre moartea solistului. Ceea ce urmeaza face, probabil, sa roseasca de invidie toate ziarele de scandal din tara. Autorul/autorii acestui text insira o lunga serie de enormitati si vulgaritati despre viata vocalistului. Ce rost pot avea acestea la ora actuala, de ce sa merite sarmanul Freddie sa-i fie intinata astfel memoria? Sigur, autorii au uitat dictonul "despre morti, numai de bine" si au inceput sa arunce cu noroi in el...

Sursa din care acesti "domni" au preluat informatiile este mai mult decat dubioasa, de fapt, nici macar nu se mentioneaza provenienta acestora. Ni se citeaza un episod penibil in care Freddie ar fi aruncat un baiat din masina lui personala in strada, doar pentru simplul motiv ca ar fi indraznit sa schimbe postul de radio fara permisiunea lui... Surprinzator, desi a zvarli pe cineva din masina in mers inseamna cel putin o accidentare cu spitalizare, daca nu chiar moarte sigura, presa vremii nici nu s-a sinchisit de asemenea eveniment si "crima" nu a fost mediatizata - de fapt, nici unul din fanii "enciclopedici" in Queen pe care i-am interogat noi nu a auzit de aceasta intamplare... Mai este mentionat si "managerul formatiei", Paul Prenter, care ar fi facut dezvaluiri senzationale despre viata lui Freddie in presa, in 1991. In primul rand, Queen nu au mai avut manager inca din 1977, cand au terminat contractul cu John Reid si au devenit ei insisi managerii propriei lor munci. In al doilea rand, Paul Prenter nu a fost nicicand managerul trupei, ci un simplu angajat al lui Freddie, care, intre timp, a ajuns sa ii fie prieten apropiat... si care l-a tradat intr-un mod dezgustator, acordand un interviu de 3 pagini ziarului The Sun, expunandu-i fara jena viata personala, cu bune si cu rele, si vanzand ziarului o serie de fotografii cu Freddie si cu prietenii lui, pe care jurnalul le-a publicat cu aviditate pe cateva pagini, sub titlul "All The Queen's Men"... Freddie a fost devastat si l-a concediat pe Paul Prenter, care, de o maniera sarcastica, l-a sunat mai tarziu sa isi ceara scuze, motivandu-si actiunile prin scuza ca ar fi fost haituit de presa... De asemenea, Jim Hutton, prietenul lui Freddie, isi exprima neincrederea fata de adevarul spuselor senzationaliste ale lui Prenter, in cartea sa, Mercury & Me. Concluzia: a ajuns un astfel de individ sa fie citat in programul Operei Romane din Timisoara?!!...

Este o atitudine destul de raspandita astazi, la cei care nu sunt fani Queen, sa il acuze si mai ales sa il batjocoreasca pe Freddie, din cauza vietii sale personale. Oricine dintre noi s-a ciocnit de-a lungul timpului de astfel de momente neplacute: "Aaa, Queen... Freddie Mercury: bea, se droga, era gay si a murit de SIDA, haha!!!"... Unii oameni par sa uite ca mai sunt nu stiu cati cantareti gay la ora actuala, doar pentru ca Freddie a murit nu inseamna ca este cu ceva mai prejos decat aceia. Si iarasi, cliseul cu "Freddie a murit de SIDA pentru ca era gay" nu este nimic mai mult decat un cliseu, pentru ca s-a dovedit stiintific ca de SIDA se imbolnavesc foarte bine si oamenii heterosexuali ("normali").

Invitam pe acesti "domni" de la Opera Romana din Timisoara sa citeasca macar fragmente din cartea lui Jim Hutton, in care este prezentata o cu totul alta latura a lui Freddie in viata personala: un om cumsecade, casnic, care si-a trait fericit ultimii ani de viata alaturi de omul pe care il iubea, de prietenii si prietenele lui de suflet, creand o muzica intr-adevar geniala, alaturi de colegii lui de formatie. Este o lectura foarte sanatoasa mental, muuuult mai sanatoasa decat fituica editata de opera timisoreana!

Aceasta atitudine este cu atat mai de condamnat, cu cat Freddie a fost intotdeauna foarte rezervat in ce priveste viata sa personala. Norocul acestor persoane este ca membrii formatiei si avocatii lor nu stiu limba romana, altfel s-ar fi putut trezi cu un proces- pentru ca reclama mai rea decat asta nu li se putea face. Aceasta atitudine dauneaza imaginii formatiei prin promovarea unor clisee care nu au nimic de-a face cu muzica pe care au creat-o ei. Si aceasta nu poate decat sa ne doara pe noi, fanii adevarati ai trupei, noi, care stim ca, indiferent de ceea ce a facut sau nu a facut Freddie in viata, ceea ce a ramas in urma lui este muzica superba pe care a cantat-o si a compus-o si imaginea de solist original, cu o prezenta scenica desavarsita, care a adus bucurie in inimile a mii de fani.

Noi nu am vazut (poate din fericire!) spectacolul, dar ne dorim SINCER ca nu semene DELOC cu prezentarea...

O alta stire?

Inapoi la meniu.