The show must go on...

Cu siguranta, nimic nu ar sintetiza mai bine istoria Queen dupa moartea lui Freddie Mercury ca acest vers din piesa cu acelasi nume de pe Innuendo. Dincolo de presimtirea lirica (o nota de tristete pluteste, de altfel asupra intregului album), povestea celor 12 ani se poate rezuma, intr-adevar, ca o permanenta rememorare a ideii de "show must go on".

Este adevarat ca activitatea celor trei a ramas oarecum in umbra, mai departe de lumina reflectoarelor si ca, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat cu alte formatii, locul lui Freddie nu a fost preluat de nimeni. Ar fi fost si greu, daca ne gandim ca, dincolo de originalitatea si cromatica deosebita a melodiilor, vocea superba a lui era, poate, cea mai evidenta "marca" a "sound"-ului Queen. Chiar credeti ca muzica lor v-ar mai fi placut la fel de mult daca ar fi fost cantata de altcineva?

Brian si Roger isi continua carierele solo cu The Brian May Band si, respectiv, The Cross, neuitand insa sa promoveze si sa popularizeze si cantecele pe care le-au creat si cantat timp de treizeci de ani, astfel ca muzica trupei este la fel de proaspata si vie in inimile oamenilor ca intotdeauna, iar fan-clubul oficial o duce mai bine ca niciodata (ganditi-va ca ei cer o taxa de inscriere de 24 euro si, daca isi permit, inseamna ca au de ce...).

Cei trei s-au devotat, intr-un fel, unei cauze: lupta impotriva SIDA, ca gest in memoria lui Freddie. Astfel, lanseaza Bohemian Rhapsody/ These Are The Days Of Our Lives ca "double A sided" single, cu scopul de a strange fonduri pentru lupta impotriva acestei boli- cantecele se mentin pe locul 1 timp de cinci saptamani, iar These Are The Days Of Our Lives primeste un premiu BRIT si un premiu Ivor Novello pentru cel mai bun single al anului 1991.

Brian, Roger si John organizeaza, in 1992, un concert in memoria lui Freddie pe Wembley Stadium. Biletele se vand a doua zi dupa ce concertul a fost anuntat oficial, fiind epuizate in doar 6 ore. The Freddie Mercury Tribute Concert are loc pe 20 aprilie 1992, cu participarea multor vedete mondiale, pe un stadion plin la capacitatea maxima si este transmis in direct la televizor, constituindu-se intr-un emotionant gest de ramas-bun pentru Freddie, asa cum spunea si Brian, la inceputul concertului: "We'll give him the greatest send-off in history" (Ii vom da lui Freddie cel mai mare "ramas bun" din istorie).

Freddie, insa, nu a fost uitat niciodata de ceilalti trei membri, care reinregistreaza si prelucreaza piesa Living On My Own de pe albumul lui solo, Mr. Bad Guy, in 1993, facand din ea un hit international si castigand un premiu Ivor Novello cu ea- pentru Freddie, desigur. De altfel, in 2000, este lansata si The Solo Collection, integrala solo a pieselor lui Freddie (10 CD-uri). Mai mult, i se face si o statuie la Montreux (Elvetia), orasul unde Queen au inregistrat mai multe albume (JAZZ, Hot Space...).

Dar cea mai mare realizare din acesti 12 ani este in domeniul discografiei: Queen lanseaza in 1992 albumul Live At Wembley '86, inregistrarea fabulosului concert din inchiderea turneului The Magic Tour, in 1993 scot un alt album live (Five Live). In 1995, apare albumul Made In Heaven, incluzand ultimele inregistrari cu Freddie si o piesa de pe LP-ul lui Brian, Back To The Light (Too Much Love Will Kill You). Stilul aminteste de Innuendo- inregistrarile sunt din aceeasi perioada- dar melodiile au o cromatica mai bogata.

Tot in 1995 apare o alta inregistrare live, albumul Queen At The BBC. Doi ani mai tarziu, este lansata compilatia Queen Rocks, continand piese cu caracter hard-rock: We Will Rock You, Tie Your Mother Down, Hammer To Fall,One Vision, dar si cea mai noua piesa compusa de Brian May si interpretata de toti cei trei membri, cu Brian solist vocal- No One But You [Only The Good Die Young], tot in memoria lui Freddie, desigur. In 2000, apare si volumul III al compilatiei Greatest Hits, iar Brian si Roger isi completeaza discografia solo.

Alte realizari: Queen compun muzica pentru un joc PC- The Eye, in 1996. Anul urmator, muzica lor este folosita, impreuna cu cea a lui Mozart, in baletul lui Maurice Bejart, Ballet For Life... Mozart si Queen- asta da, muzica! Pe 15 martie 2001, Queen primesc confirmarea unei vieti de munca, fiind acceptati in Rock'n'Roll Hall of Fame.

Anul 2002 ii gaseste la fel de proaspeti ca intotdeauna si la fel de harnici, desigur. Si cum munca buna nu poate sa nu dea roade, bilantul anual se compune din doua noi lansari, de DVD, de data aceasta: A Night At The Opera, la inceputul anului, si Greatest Video Hits I, pe 14 octombrie (o compilatie a celor mai bune videoclipuri), o comedie muzicala, We Will Rock You, al carei producator este Robert De Niro, o participare a lui Brian la un concert tinut la Opera din Londra, alaturi de Bryan Adams, pentru strangerea de fonduri pentru salvarea gorilelor de munte din Africa, un nou album solo al lui Brian (Ressurection), participarea lui Brian la super-concertul Party at the Palace, organizat cu ocazia jubileului de 50 de ani de domnie a reginei Angliei (a deschis concertul cu God Save The Queen)- si vestea ca s-ar putea ca, in 2003, Brian, Roger si John sa intre din nou in turneu.

Si asta nu este tot. Queen tocmai au primit confirmarea talentului si muncii depuse timp de 30 de ani: intr-un sondaj organizat cu prilejul a 50 de ani de topuri muzicale britanice, cel mai mare hit al tuturor timpurilor a fost desemnat... BOHEMIAN RHAPSODY, la mare distanta de urmatoarele doua locuri, ocupate de Imagine a lui John Lennon si de Hey Jude a trupei The Beatles. Da, cel mai bun cantec al tuturor timpurilor este superba Bohemian Rhapsody si acum, dupa 27 de ani de la lansare. Noi credem ca merita aceasta onoare, pentru ca piesa impleteste de o maniera atat de originala vocea perfect expresiva a lui Freddie, chitara magica a lui Brian, bateria incendiara a lui Roger si basul temperat al lui John. Deci, intr-adevar... We Are The Champions!

Urmatoarea sectiune: pagini din cartea de aur a marilor succese.

Inapoi la prezentare.
Inapoi la meniu.