Cateva date biografice despre cel mai carismatic vocalist: Freddie Mercury
Asa cum v-am promis mai devreme, dupa intalnirea cu Brian, Roger si John, va lasam sa va delectati cu un desert pe masura: povestea vocalistului Freddie Mercury.

Despre omul a carui voce a transformat Queen intr-una din cele mai bune formatii ale tuturor timpurilor, multa lume stie cate ceva, mai mult despre cum a trait, cum si de ce a murit, decat despre ce si cum a cantat. In Romania anului 2003, cand am lansat noi acest site, daca spuneai ca esti fan Queen, aveai toate sansele sa auzi, drept raspuns, o remarca homofoba si/sau vreo gluma nesarata cu privire la sfarsitul lui tragic. In contrapartida, noi ne-am propus sa popularizam in tara noastra ceea ce consideram ca este, cu adevarat, important in ce a lasat acest om in urma lui, adica MUZICA pe care a creat-o si a cantat-o el, Freddie Mercury. Prin urmare, in acest articol, nu o sa cautam raspunsuri la intrebari de tipul: "De ce a murit? Dar de ce s-a imbolnavit? Dar...?" Nu mai continuam, pentru ca nu suntem presa de scandal (a avut parte saracul Freddie de destule reportaje odioase, prin tabloide, in timpul vietii; credem ca i-au fost de-ajuns). Noi iubim vocea superba a acestui om si inventivitatea melodiilor compuse de el - si va invitam sa il descoperiti, in primul rand, pe Freddie, ca artist, ca muzician desavarsit. Vom vorbi, desigur, si despre viata lui personala, dar intr-un mod mult mai LGBT-friendly decat se obisnuieste. Si va asiguram ca va fi vorba mai mult despre viata lui, decat despre moarte.

Pentru inceput, va recomandam o auditie frumoasa, ca sa faceti cunostinta cu una din cele mai frumoase voci ale secolului XX, adica mai multe melodii care ii pun in valoare calitatile vocale, cum ar fi: A Kind Of Magic (A Kind Of Magic), Bohemian Rhapsody (A Night At The Opera), We Are The Champions (News Of The World), Don't Stop Me Now (JAZZ), Love Of My Life (A Night At The Opera), The Show Must Go On (Innuendo). Daca vreti sa aflati si cateva date biografice, aruncati o privire randurilor de mai jos:

Farroukh Bulsara (nu e vorba despre altcineva; acesta este numele adevarat al lui Freddie!) s-a nascut marti, 15 septembrie 1946, in insula africana Zanzibar, Tanzania. Parintii lui, Bomi & Jer Bulsara, erau persani si cetateni ai Imperiului Britanic. Primii ani de viata i-a petrecut in insula natala, dar, in 1954, s-a mutat in India, la Panchgani (la 50 de mile de Bombay), unde tatal lui a inceput sa lucreze, ca functionar public in administratia britanica. Acolo, a cantat in prima lui formatie, The Hectics, ca pianist (nu solist vocal!), si, tot acolo, prietenii au inceput sa-l numeasca Freddie.

In 1964, Freddie s-a mutat cu familia, la Feltham, Middlessex (Anglia), si s-a inscris la Ealing College of Art, pentru un curs de ilustratie grafica. Acolo, l-a cunoscut pe basistul Tim Staffell. Devenind prieteni, obisnuiau sa petreaca mult timp impreuna, cantand - Freddie il imita pe Jimi Hendrix, folosind drept chitara... o rigla!

Tim canta deja, la chitara bas intr-o formatie numita Smile, impreuna cu chitaristul Brian May si bateristul Roger Taylor. Freddie a asistat, nu doar o data, la repetitiile trupei si ii placea stilul formatiei, aprecia bateria lui Roger si il respecta si admira foarte mult pe Brian. Toate astea l-au facut sa-si doreasca nebuneste sa cante si el intr-o formatie.

Ocazia a aparut in 1969, cand Freddie a fost primit, in urma unei auditii, in trupa Ibex. Toate bune si frumoase, omul avea voce superba, dar colaborarea a durat pana la primul concert, cand Freddie a reusit sa-i socheze cu prezenta lui scenica. Ceilalti trei membri au fost de-a binelea deranjati, stanjeniti de miscarile lui, asa ca... l-au dat afara! Era prea nonconformist, pentru ei.

In cautarea unei alte formatii, a reusit sa fie acceptat in trupa Sour Milk Sea, care s-a destramat, din pacate, doua luni mai tarziu. In continuare, a incercat cu trupa Wreckage, dar...

Dar, cand Tim Staffell a parasit Smile, pentru a canta in grupul Humpy Bong, in 1970, Freddie a fost primit ca vocalist in formatia lui Brian si Roger. Cu aceasta ocazie, si-a schimbat numele in Freddie Mercury si a propus ca numele formatiei in care cantau acum toti trei sa fie Queen. Si restul, dupa cum se stie, e istorie...

A fost activ, insa, si pe cont propriu, lansand, de-a lungul anilor, trei albume solo: Mr. Bad Guy (1985), The Great Pretender (1987) si Barcelona (1988), acesta din urma, inregistrat impreuna cu soprana spaniola Montserrat Caballe.

Freddie, ca orice om, a fost o personalitate complexa, imposibil de etichetat si de incadrat intr-un tipar - de departe una din cele mai fascinante personalitati aparute vreodata, in lumea rock-ului. El combina, in una si aceeasi persoana, atat o prezenta scenica dezinvolta si uluitoare, cat si o timiditate si o fragilitate deosebite. Asa cum afirma cei care l-au cunoscut, Freddie era foarte sensibil si extrem de generos, nu avea aere de vedeta aroganta (desi era constient de talentul sau) si avea grija sa fie, intotdeauna, atent si politicos cu cei din jur. Chiar daca, uneori, se mai purta si ca un copil rasfatat (de pilda, nu voia sa calatoreasca, atunci cand era in turneu, cu alt mijloc de transport decat limuzina!), Freddie era, totusi, genul de om altruist, care sa cheltuiasca averi colosale, doar pentru a face daruri prietenilor, cu o generozitate fara margini, considerand ca "bogatia este minunata, pentru ca iti ingaduie sa aduci zambetul pe fetele celorlalti". Era un rafinat colectionar de obiecte de arta, pe care le alegea cu mult bun gust. In ce priveste munca, se pare ca era un perfectionist - nu este, deci, de mirare calitatea desavarsita a cantecelor sale... Carismatic, el stia sa se faca simpatic tuturor, atat pe scena, cat si in viata de zi cu zi. Insa a ramas, mereu, o prezenta misterioasa si delicata, in spatele zambetului enigmatic, cu care poza adesea si din care razbateau, de multe ori, sensibilitate si caldura sufleteasca...

In anii '70, a avut o relatie de lunga durata cu Mary Austin, care a continuat sa fie prietena lui de suflet, chiar si dupa ce s-au despartit, atunci cand Freddie a realizat ca era atras de barbati. In anii '80, partenerul sau de viata a fost Jim Hutton, care i-a fost alaturi, cu devotament, pana la final.

Succesul extraordinar al formatiei s-a datorat, desigur, si imaginii de interpret desavarsit a lui Freddie. Avand un deosebit simt al scenei, Freddie stia cum sa dialogheze cu publicul, pentru a-l face sa se bucure de concertele formatiei. Iar aceste concerte erau momente de pura arta vizuala. Miscarile lui Freddie au fost intotdeauna foarte originale si acest lucru a atras atentia publicului. Felul cum strabatea scena, cu miscari complicate, care pareau calculate si spontane totodata, rasucind in maini microfonul, era mesmerizant. Prezenta scenica emana forta, eleganta si gratie deopotriva. Accesoriile si extravagantele (unghiile date cu lac negru, tinutele androgine, pantofii cu toc, mantia regala) ii dadeau o stalucire inconfundabila. Intreaga scena era, pentru el, un spatiu magic, in care Freddie isi etala inventivitatea, trupul lui contorsionat ritmic intrand de multe ori intr-un frumos contrast cu nemiscarea si sobrietatea lui Brian sau John. Pesemne ca si Freddie intuia acest lucru, dansand, adesea, in concerte, in jurul celorlalti, in special, in jurul unui Brian drept, inalt si statuar...

Si va mai oferim ceva despre Freddie:

inaltime	5ft. 9 1/2 inches (1,77 m)	instrumentul preferat	pian, harpa
zodie	fecioara	formatia preferata	Mott The Hoople, The Jacksons
par	negru	albumul Queen preferat	The Game
culoarea ochilor	caprui	actorul preferat	Timothy Dalton
culoarea preferata	negru	bautura preferata	sampanie

Din 1970, vocea lui Freddie a purtat pe culmile gloriei numele Queen, pana cand... imi este greu sa vorbesc despre asta, dar stiu ca trebuie sa o fac... pana cand a murit, pe 24 noiembrie 1991, de bronhopneumonie cauzata de SIDA. Nu imi este usor sa scriu acest paragraf: omul a carui voce o ascult chiar acum, cand scriu aceste randuri, nu mai este cu noi. Dar, pentru mine - si nu numai, pentru toti cei care iubesc Queen - el continua sa traiasca si sa cante in inimile noastre, din 1973 si pana la +infinit.

Nu as fi vrut sa inchei aceasta pagina intr-o nota trista, dar si tristetea face parte din viata. Si tristetea ne umanizeaza...

Ne-au ramas inregistrarile, fotografiile si amintirile. Si nu o sa-l uitam niciodata pe baiatul plin de viata, cu unghiile de la mana stanga negre si cu o voce fermecatoare:

Inapoi la prezentare.
Inapoi la meniu.