Cateva date biografice despre elementul bas al formatiei Queen: John Deacon
Aceasta pagina vrea sa faca dreptate celui mai uitat membru al formatiei, basistul John Deacon. Nu neaparat uitat de fanii adevarati ai trupei Queen, dar, cu siguranta, uitat de restul lumii. Si asta, doar pentru simplul motiv ca el nu are o activitate solo prea bogata (desi si el si-a facut, ca Brian sau Roger, o formatie proprie) si pentru ca s-a retras din lumea muzicii, dupa moartea lui Freddie. Si, pe deasupra, pentru o ureche mai putin avizata, nici nu se aude. Cine asculta prima data Queen este impresionat de vocea lui Freddie, care se moduleaza si se schimba pe fiecare acord, de chitara lui Brian, care da o nota metalica si originala melodiei, si de bateria incendiara a lui Roger, dar nu prea aude nimeni chitara bas a lui John. Si, chiar si in multe inregistrari video din turneele formatiei, cameramanii nu insistau prea mult asupra lui; de exemplu, in transmisia realizata de BBC a concertului de la Hammersmith Odeon, din decembrie 1975, nu a existat nici macar un cadru de prim-plan cu sarmanul John (rectificam: era unul, dar din spate!).

Cu toate acestea, fara basul lui John, muzica lor nu ar fi fost la fel. Nu ar fi avut relief, contur, putere. Fiecare ingredient este esential pentru obtinerea aromei Queen, care va face sa iubiti atat de mult aceasta muzica. Daca vreti sa va dati seama de calitatea tehnicii basistului nostru, va recomandam spre auditie: Another One Bites The Dust (The Game), You're My Best Friend (A Night At The Opera), A Kind Of Magic (A Kind Of Magic), The Invisible Man (The Miracle), Keep Passing The Open Windows (The Works). De asemenea, el a inventat sistemul de amplificare numit The Deacy Amp, care a contribuit major la cristalizarea amprentei unice a sunetului formatiei.

Deci, sa nu-l uitam pe autorul unor cantece superbe, precum I Want To Break Free sau If You Can't Beat Them si sa punctam cateva momente esentiale din biografia lui John Deacon.

John Richard Deacon s-a nascut duminica, 19 august 1951 (fiind, deci, cel mai tanar membru al trupei), la Leicester, Marea Britanie. La sapte ani, parintii - Lilian Molly si Arthur Henry Deacon - i-au facut cadou prima chitara, marca Tommy Steele.

Inca de mic, John a manifestat interes pentru electronica, reusind chiar sa inregistreze muzica de la radio, pe un aparat mai vechi, pe care l-a adaptat el insusi. Pana la urma, acest domeniu a inceput sa-i placa asa de mult, ca, atunci cand s-a inscris la Chelsea College, a ales chiar sectia de elecronica.

In paralel, si-a dezvoltat si pasiunea pentru muzica, cumparandu-si o chitara din banii stransi de el, distribuind ziarul de dimineata. A cantat in prima lui formatie, The Opposition, la 14 ani. Desi, initial, era la chitara electrica, in urma plecarii unor membri, John a trecut la bas, cumparandu-si, totodata, si prima chitara bas, marca EKO, in valoare de 22 lire sterline (destul de scumpa, dar a meritat). Pana in 1969, John a cantat la bas electric in aceeasi formatie, numita acum The New Opposition.

In 1969, s-a inscris la Chelsea College din Londra si a inceput sa-si caute o noua formatie.

Prima intalnire cu Queen a avut-o in octombrie 1970, la unul din primele lor concerte. Iata si ce impresie i-a lasat formatia al carei blazon avea sa-l poarte si el, nu peste mult timp: "They were all dressed in black, and the lights were very dim too, so all I could see were four shadowy figures. They didn't make a lasting impression on me at the time." (Erau toti imbracati in negru si luminile erau foarte slabe, asa ca tot ce am putut vedea au fost patru figuri intunecoase. Nu mi-au lasat o impresie prea grozava, la vremea aceea).

In 1971, John l-a cunoscut pe Roger Taylor, deja bateristul trupei Queen, formatie aflata in lipsa acuta de basisti. John s-a prezentat la auditie, a invatat Son & Daughter si... a fost acceptat. Cu asta, soarta formatiei a fost pecetluita si, incepand de atunci, viata lui John a fost indisociabil legata de numele Queen, nume caruia ii este fidel si astazi.

In 1983, a inregistrat un single, pe care a cantat la chitara bas: Picking Up Sounds, scris de Man Friday si Jive Junior. In paralel, a infiintat si o formatie, The Immortals, pentru a compune coloana sonora a filmului Biggle. Discografia solo a lui John mai numara cateva colaborari cu Brian si Roger (pentru albumele solo ale acestora), Elton John, Anita Dobson, Morris Minor & The Majors, Cozy Powell si alti artisti.

A fost, intotdeauna, un om tacut si linistit, un factor de echilibru in formatie (ceilalti membri fiind mai colerici si mai pusi pe cearta, cand intrau in focul creatiei). A avut probleme recurente cu depresia si cu anxietatea. A fost, de asemenea, si foarte discret, in ce priveste viata personala. Nimeni nu a putut confirma vreodata niciunul din zvonurile care au circulat despre el (fie ca era vorba de alcool sau de probleme familiale). Ceea ce stim despre el este ca avem de-a face cu un familist devotat, casatorit, din 1975, cu Veronica Tetzlaff, despre care a compus piesa You're My Best Friend si impreuna cu care are sase copii: Robert, Michael, Laura, Joshua, Luke si Cameron.

Dupa moartea lui Freddie, a mai cantat alaturi de Brian si Roger, la concertul The Freddie Mercury Tribute Concert (1992) si a inregistrat, impreuna cu ei, piesa single No One But You, in memoria lui Freddie, dar apoi s-a retras din activitatea muzicala, nemaidorind sa continue sa lucreze sub egida Queen, fara Freddie, de care era foarte apropiat.

Alte date despre John:

inaltime	5ft. 11 inches (1,80 m)	instrumentul preferat	chitara bas
zodie	leu	formatia preferata	Police
par	castaniu inchis	albumul Queen preferat	The Game
culoarea ochilor	cenusiu-verzui	actorul preferat	Jack Nicholson
culoarea preferata	argintiu, negru	bautura preferata	ceai, lapte

Brian si Roger ne asigura ca, desi nu a dorit sa participe, le-a dat, totusi, binecuvantarea, pentru turneele lor cu Paul Rodgers, respectiv Adam Lambert. Cu ce se ocupa el acum, nu prea stim. Dar, si daca am fi stiut, credem ca ar fi fost important sa-i respectam decizia de a se bucura de o viata linistita, departe de lumina reflectoarelor, asa cum merita, dupa decenii intregi in care ne-a incantat cu maiestria lui la chitara bas, al carei sunet a fost, intotdeauna, prezent, undeva, acolo, in miezul fiecarei melodii de Queen, dand echilibru si consistenta muzicii pe care o iubim.

Inapoi la prezentare.
Inapoi la meniu.